Influenta politica

  Prin forta politica se poate întelege capacitatea puterii de a folosi în mod corespunzator si la momentul potrivit, mijloacele de care dispune. Istorica arata ca, diferite puteri politice, desi dispuneau de toate mijloacele adecvate nu au avut capacitatea de a le folosi, sau de a le folosi corespunzator.

            Fara îndoiala, în manifestarea ei sociala, puterea este o "forta latenta". Altfel spus, forta este "puterea în actiune". Întrucât "puterea simbolizeaza forta" ce poate fi aplicata în orice situatie sociala, rezulta ca puterea nu este nici forta si nici autoritate, dar ea conditioneaza existenta ambelor fenomene. Prin urmare, puterea este abilitatea de a folosi forta nu folosirea reala a acesteia. Din aceasta perspectiva se poate afirma ca puterea este capacitatea de a introduce forta într-o anumita situatie.

            Exista situatii în care unii politologi identifica puterea (politica) cu forta (politica), considerând ca forta ar fi o componenta, o ipostaza a puterii. Spre exemplu, în unele doctrine politice puterea este identificata cu forta lor, aceasta din urma fiind redusa la forta militara.

            De aceea, trebuie subliniat ca forta politica trebuie sa dispuna de o multitudine de mijloace politice, economice, militare, diplomatice, culturale etc., accentul trebuind sa cada pe mijloacele de convingere, pe utilizarea adecvata a tuturor mijloacelor.

            În strânsa legatura cu forta politica se manifesta influenta politica. Termenul "influenta" (lat. "influere - a curge, a penetra, a se strecura în...") semnifica o actiune pe care o persoana, un grup, o institutie o exercita asupra alteia (altora), modificându-i(-le) starea, comportarea fata de cea anterioara. Multi politologi identifica influenta cu puterea, concep influenta ca fiind o componenta principala a puterii. De exemplu, H.A. Simon considera conceptele de influenta si de putere drept sinonime, K.I. Friederich afirma ca influenta este o putere indirecta si nestructurata. În acelasi timp, H.D. Lasswell pune conceptul de influenta la baza stiintei politice, afirmând ca studiul politicii reprezinta de fapt studiul influentei. Totusi, în lucrarea "Power and Society", scrisa împreuna cu A. Kaplan, Lasswell recunoaste ca de fapt "conceptul de influenta se refera mai mult la valori politice decât la putere". Prin urmare, influenta politica reprezinta un complex de actiuni politice, întreprinse mai mult sau mai putin deliberat, pentru a forma sau a modifica comportamentele politice ale unor indivizi, grupuri s.a.

            Asadar, influenta reprezinta un mijloc de a extinde, argumenta sau a obtine consimtamântul fata de puterea existenta, ea neputând fi identificata cu puterea însasi. Influenta este însotitorul firesc al puterii, mijlocul sau normal de actiune, un substitut sau efect al puterii, dar nu puterea însasi.

            Conceputa ca o relatie între persoane, între grupuri de indivizi, prin care cel care exercita influenta reuseste sa determine din partea celor influentati o comportare dorita de primul, influenta politica se manifesta în complexul unor interese si relatii de grup pentru putere prin recurgerea la diferite mijloace economice, politice si psihologice, vizând cucerirea sau mentinerea puterii politice.

            Acceptiile cele mai frecvente oferite de autorii care abordeaza problematica influentei politice (dintre care le mentionam pe cele ale lui R. Bierstedt) considera influenta ca pe o actiune de deviere (fara constrângere) de la tipul prevazut de comportament al unui individ sau mecanism politic. "Influenta - afirma autorul mentionat - poate fi mai importanta decât puterea, dar este ineficace daca nu este transformata în putere". Un alt autor, Parsons Talcott, apreciaza ca influenta poate fi definita ca un mecanism generalizat de convingere.

            Întrucât influenta politica se exercita, în principal, prin intermediul puterii, ea reprezinta un complex de interese si relatii angajate în lupta pentru puterea politica.

            În strânsa legatura cu puterea politica, autoritatea politica si legitimitatea politica se mai afla si prestigiul politic. Sintagma "prestigiu politic" desemneaza o apreciere pozitiva de care se bucura o persoana, un organism politic, un grup în virtutea valorilor si actiunilor promovate. Fiind strâns legat de sistemul de valori acceptat si promovat într-o anumita etapa istorica, prestigiul politic este definit ca influenta exercitata, ca o ipostaza a autoritatii unei persoane, în care precumpanitoare sunt elementele de ordin moral, afectiv, si nu puterea si mijloacele de influentare.

            Desi puterea politica si prestigiul politic nu coincid, ci se manifesta direct, totusi, prin faptul ca uneori prestigiul este legat de putere, unele grupuri puternice actioneaza pentru a deveni prestigioase, iar altele prestigioase, pentru a deveni puternice.

            Chiar atunci când actiunile de influentare din partea puterii vizeaza modificarea comportamentului obiectului influentei, prestigiul nu apare decât accidental ca fiind legat de putere.

            Totusi, prestigiul politic desemneaza si o apreciere pozitiva a puterii în raport direct cu sistemul de valori promovat de aceasta.

            Între putere si prestigiul politic exista si o relatie directa, în sensul ca forta puterii este cu atât mai mare cu cât se bucura de un prestigiu sporit. În mod cert însa, nu în toate cazurile, prestigiul confera în mod automat si forta.

            Exercitarea democratica a puterii politice ramâne o problema esentiala ale carei mecanisme trebuie mai profund cunoscute pentru a determina sa actioneze cât mai bine în interesul societatii.

            Prin urmare, referindu-se cu deosebire la calitati strict individuale, el, prestigiul, nu trebuie confundat cu puterea si nici cu autoritatea politica, pentru ca prestigiul nu poate fi, în nici un caz, suficient pentru a crea putere, el fiind numai un însotitor firesc al puterii. "În genere, prestigiul - scria Petre Andrei - este lipsit de temeiul rational al superioritatii. Cel ce are numai prestigiu nu este considerat ca o putere obiectiva, supraindividuala, ci are numai o superioritate momentana careia i se supune cineva usor, dar care se poate desface tot asa de repede"[1]).

            Constituind o problema centrala a sistemului politic, puterea politica are capacitatea de a asigura ordinea, progresul social, bunastarea cetatenilor, acest lucru fiind însa conditionat de caracterul democratic, înaintat, al elementelor cu care opereaza.