miercuri, 28 martie 2012

influenţarea de la distanţă

Zilele trecute, nişte personaje cu pretenţii de autori de best-seller au prezentat public o poveste cu un individ provenit din spaţiul ex-sovietic, care şi-ar fi exercitat pe Theodor Stolojan, în 2004, talentul de a scădea pulsul şi de a influenţa astfel de la distanţă starea fizică a unei persoane. Mulţi au pufnit în râs auzind asemenea năzdrăvănie, cum au existat şi oameni care s-au minunat sincer de asemenea capacităţi paranormale. Dar sunt ele reale?
* Intră în scenă ucraineanul Ignatenko
„Celebrul parapsiholog”, „generalul sovietic” (citeşte kaghebist), „renumitul psiholog ucrainean”, cu aceste formule a fost asociat Albert Ignatenko în cartea “Prădarea României”, scrisă de Victor Gaetan şi fostul procuror Ciprian Nastasiu. Problema e că, dând o căutare pe Google, mare lucru nu găseşti despre “celebrul” şi “renumitul”, cu excepţia câtorva referiri la un episod din emisiunea “Paranormal World of Paul McKenna”, difuzată pe canalul britanic ITV UK, episod în care individul cu pricina ( prezentat drept membru activ al Societăţii psihologilor de pe lângă Prezidiul Academiei de Ştiinţe a URSS, Preşedintele Centrului Internaţional de Psihoenergosugestie, Preşedintele Asociaţiei extrasensorilor ucraineni) şi-ar fi demonstrat abilităţile de a scădea pulsul unor oameni aflaţi la depărtare de el. Pe unul din site-uri, www.educate-yourself.org, se spune că asemenea tehnici au fost puse la punct prin anii ’30 în Rusia, fiind vorba de o formă de hipnotizare în care subiectului aflat la limita dintre somn şi starea de veghe i se dau telepatic comenzi, pe care le execută prompt, deşi între el şi hipnotizator stau fie câţiva paşi, fie mii de kilometri distanţă. Specialiştii sovietici ar fi dezvoltat ulterior căi de slăbire a pulsului, până la oprirea inimii unor fiinţe vii – aşa cum reuşea, de pildă, faimoasa Nina Kalughina cu broaştele-, dar şi de a “planta” anumite sugestii în mintea inamicilor. De aici şi până la apariţia unor “tele-ucigaşi” n-ar mai fi fost decât un pas, după cum a declarat Vladimir Zironosvky, pentru BBC. Alte surse media au susţinut că aceşti killeri PSI ar acţiona de la distanţă asupra funcţiilor cardiace ale ţintei, provocându-i slăbirea treptată şi, în final, decesul, la capătul mai multor săptămâni sau chiar luni de influenţare malefică. E drept că asemenea îndeletniciri patogene ar avea efect şi asupra practicanţilor, putându-i epuiza ori îmbolnăvi şi, în unele cazuri, putându-i costa chiar viaţa. De aceea, cunoscătorii fenomenului au luat în râs susţinerile lui Albert Ignatenko de prin anii ‘90, potrivit cărora vârsta sa biologică ar fi cu 20 de ani mai mică decât cea menţionată în actele de identitate, argumentând cu părul său negru, lipsit de orice urmă de încărunţire. De parcă n-ar fi putut fi vorba de o moştenire genetică favorabilă ori, pur şi simplu, de…vopsea!
* O demonstraţie tv cu iz de farsă
Mai mult, însăşi demonstraţia televizată realizată de Albert Ignatenko la “Paranormal World of Paul McKenna”, a fost demontată în martie 2000 de dr. Christopher French, şeful Departamentului de Psihologie al Colegiului Goldsmith din Londra. Participant el însuşi la emisiunea respectivă, în calitate de expert ştiinţific, dr. French a scris ulterior un articol publicat în “Magonia 70” şi premiat în cadrul concursului Roger Sandell Memorial, în care a povestit că voluntarul din public pe care Ignatenko şi-a exercitat capacitatea de scădere a pulsului participase în aceeaşi zi la repetiţii pentru emisiune, petrecând o perioadă neprecizată de timp alături de parapsihologul ucrainean. Mai mult, potrivit dr. French, tânărul respectiv fusese selectat tocmai datorită nivelului crescut de sugestibilitate. Aşa că alegerea “întâmplătoare” din public (însoţită de declaraţia sa oficială, cum că nu l-a mai întâlnit personal pe Ignatenko), apoi mutarea sa pe scenă, înainte şi înapoi, chipurile pentru a-l pregăti să primească “lovitura PSI”, urmată de îndepărtarea ucraineanului, care a ridicat brusc braţul, moment în care voluntarul a căzut la podea, i s-a părut psihologului londonez dacă nu o minciună grosolană, atunci o încercare de a crea o falsă impresie. La fel de neconvingătoare s-a dovedit pentru mulţi cititori cartea “Cum să devii fenomen”, scrisă de acelaşi Albert Ignatenko şi publicată inclusiv în limba română. Deşi conceput ca un fel de manual pentru doritorii să se iniţieze în tainele telepatiei, telekineziei, clarviziunii şi influenţării la distanţă, volumul cuprinde – printre altele- exerciţii de concentrare şi sfaturi desprinse din medicina naturistă, nelipsind recomandarea detoxifierii regulate a organismului prin…clismă săptămânală urmată de post negru. Cartea ni-l prezintă totodată pe Ignatenko drept “regele parafenomenelor” (cum i-ar fi zis jurnaliştii maghiari) şi fondator al psihoenergosugestiei, elogiat de diverşi specialişti -A.G. Spirin, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a URSS, N. E. Fedorenko, doctor emerit, profesor de filozofie naturală, Membru al Academiei de parapsihologie şi medicină a SUA, L .A. Lepihova, doctor în ştiinţe medicale, director adjunct al Institutului de Cercetări Psihologice din Kiev ş.a.- pentru capacităţile sale extraordinare, între care o memorie figurativă bine dezvoltată şi o sensibilitate ideomotorică puternică:” El poate corecta percepţia lumii, comportamentul omului şi poate chiar trezi la viaţă capacităţile sale adormite... De asemenea posibilităţile psihoenergetice ale lui Albert Ignatenko îi permit să adune sau, invers, să risipească norii”.
* Scenariu horror: am putea fi teleghidaţi
Dincolo însă de controversele stârnite de personajul Ignatenko, există totuşi opinii de luat în seamă, legate de influenţarea la distanţă. Generalul de brigadă doctor Emil Străinu a scris mai multe articole pe această temă, arătând că testarea puterii minţii umane s-a făcut atât în Rusia, cât şi în SUA, realizându-se exerciţii de incalculare a stării alfa profunde (în care relaxarea totală a corpului permite maximum de concentrare a minţii), vitală pentru influenţarea de la distanţă a bătăilor inimii altei persoane. “Un puls slab are un efect puternic asupra stărilor interne ale corpului, încetinind automat ritmurile undelor creierului”, nota gen. Străinu. Asemenea tehnici de influenţare – laolaltă cu vederea la distanţă (remote viewing)- în măsura în care se dovedesc autentice ar putea avea importante utilizări militare, după cum ar fi arătat chiar un studiu din 1981 al Armatei terestre a SUA, intitulat „Analiza misiunilor de susţinere a focului" (Fire Support Mission Analysis). Ar fi posibilă astfel descifrarea neştiută a conţinutului documentelor secrete, localizarea instalaţiilor militare secrete şi urmărirea mişcărilor de trupe şi nave, controlul de la distanţă al proceselor de decizie ale comandanţilor militari şi oamenilor politici, anihilarea persoanelor indezirabile şi chiar neutralizarea voinţei oamenilor. “Există posibilitatea de a se efectua controlul psihic al minţii, respectiv ca starea psihică să fie influenţată de la distanţă”, arăta dr. Emil Străinu. Iar unele voci au avansat chiar ipoteza amplificării capacităţilor agenţilor PSI cu ajutorul unor generatoare psihotronice, pentru a determina brusc un individ să se sinucidă, printr-un bombardament cu mesaje subliminale şi prin inhibarea reflexului de apărare.